Friday, April 27, 2007

Paris, je t'aime!

Hai sa vorbim despre lumea in care traim, cu minunatiile ei. Sa spunem fiecare ce tara, oras, loc vizitat ne-a placut cel mai tare si de ce.

Eu pot sa spun ca Parisul mi-a mers la suflet. Desi l-am vizitat in viteza pentru ca nu am avut prea mult timp la dispozitie, m-a fascinat si ma voi duce din nou de cate ori voi avea ocazia.
Nu pot sa ma decid ce mi-a placut cel mai mult in Paris, pentru ca fiecare loc sau monument pe care l-am vazut are farmecul lui.


Tour Eiffel, un morman de fiare, cum spun unii, a fost pentru mine un colos fascinant. Am stat sub el, in centrul piatetei, m-am uitat in sus si am simtit cum se sprijina pe mine. Cel mai mult mi-a placut sa-l privesc seara de pe malul Senei, sa-i admir luminile care fugeau de-a lungul lui.

Notre Dame este imensa si fiecare centimetru este o opera de arta, care evoca trecutul. Sacre Coeur, pe care am vazut-o seara, mi s-a parut divina. Cupolele rotunjite luminate rozaliu pareau coborate din Rai. Montmartre, cartierul artistilor, m-a fascinat prin aerul boem: piatra cubica lucioasa, cafenele micute cu mesele in strada, pictori cu basca si fular rosu care se ofereau sa-ti deseneze portretul.

Louvre si Versailles, palatele regilor Frantei m-au purtat cu gandul in trecut, la vremurile lui Ludovic al XV-lea sau Marie Antoinnette. Mona Lisa, Venus din Milo, Victoria de la Samotrace sunt doar cateva dintre operele care m-au facut sa realizez maretia si nemurirea artei.
Champs Elysees, Arcul de Triumf, Opera, Grand Pallais, Petit Pallais, Dome des Invalides, cartierul Defanse, Hotel de Ville (Primaria) sunt alte obiective care m-au impresionat, dar ma opresc aici pentru ca nu vreau sa va plictisesc.


M-am intrors in tara obosita si fizic si psihic.Arhitectura, monumentele, gradinile si acel “joi de vivre” al francezilor fac din Paris un oras extraordinar. Am trait intens o paleta foarte larga de sentimente – bucurie, admiratie, mirare, fascinatie - care au persistat cel putin o saptamana dupa ce am plecat.
Iar in Bucuresti am mai experimentat un sentiment: mila pentru un oras care se vrea “Micul Paris”, dar care nu mai are nici o legatura cu acesta…

6 comments:

Anonymous said...

Pe mine m-a impresionat New York-ul, care pentru mine este simbolul noului, al progresului, al afacerilor, al Vestului… Gemenii mi-au taiat rasuflarea, nu puteam sa ii cuprind cu vederea complet intr-o singura privire. Statuia Libertatii, Empire State Building, 5th Avenue, Wall Street, Central Park, Times Square, statiile de metrou, strazile, cafenelele, cinematografele etc., toate zici ca sunt din alta lume. Iar cand te intorci acasa realizezi ca de fapt chiar sunt din alta lume!

Anonymous said...

Locul unde mi-a placut cel mai mult… ar fi multe locuri vizitate, unde mi-a placut foarte mult ceea ce am vazut. Fie ca am fost impresionata de vestigiile istorice, de grandoarea cladirilor, de frumusetile naturii, de furnicarul unor bulevarde aglomerate, de ciudateniile obiceiurilor altor popoare, sau ca am vibrat admirand picturi sau statui celebre prin marile muzee, numai de cateva ori am spus « de aici nu as mai pleca ».

Prima data am avut acest sentiment, in urma cu 7 ani, cand am fost la Dubai, intr-un “info trip”. Am stat atunci la Hotelul Jumeirah Beach, un hotel de 5 stele. Nu ma mai saturam de luxul orbitor care ma inconjura. Am ajuns noaptea la hotel si am adormit imediat. Dimineata, cand am tras draperiile am ramas fara grai: exact in fata ferestrei se afla vestitul hotel Burj al Arab, singurul hotel de 7 stele (atunci). Era atat de aproape, incat avai senzatia ca daca intinzi mana il atingi. Evident iluzie optica, dar un hotel construit pe o insula artificiala in mare nu mai vazusem pana atunci. Ulterior l-am vizitat, acesta fiind scopul principal. Am vizitat mai multe hoteluri foarte elegante, iar momentele libere le-am petrecut pe plaja, facand baie in Golful Persic, sau la parcul acvatic de distractii. Nu imi venea sa am despart de acele locuri nici o secunda. Colegii mei s-au dus la cumparaturi in Bazar. Eu, impatimita cumparaturilor, nu m-am putut desparti nici o secunda de acesta lume, a luxului orbitor, cu care stiam clar ca nu o sa ma mai intalnesc. Nu as mai fi plecat de acolo. A fost o experinta unica.

In schimb, al doilea loc despre care vreau sa va impartasesc este unul foarte simplu : o statiune din Grecia numita Kamena Vourla. Acum 2 ani, primavara, am fost in vizita la o prietena a mea, care, dupa ce a locuit in Atena, s-a retras aici, pentru a duce o viata linistita. Apartamentul prietenei mele este la etajul trei al unei case situata aproape de malul marii, de portul oraselului si are un balcon lung pe trei laturi. Peisajul este magnific, in primul rand prin simplitatea lui : apa albastru inchis a Marii Egee si verdele padurior ce se intind pe insula din fata si care este foarte aproape, insula Evia. Pe tarm se vede satul de pescari, cu cele cateva case, vopsite in alb cu ferestre albatre, in stilul specific grecesc, biserica, portul, plaja. Pe celelate laturi vezi Grecia continentala, cu muntii atat de aproape si salba de statiuni, cu hoteluri si taverne. In fiecare moment al zilei ne asezam pe o alta latura sa bem o cafea, sau seara sa privim luminile si sa stam de vorba. Au fost cateva zile minunate, de liniste si odihna totala. Atunci a fost prima data cand am simtit ca as sta toata viata intr-un asemenea loc si nu m-as plictisi. Atunci am realizat cum ne consumam existenta intr-un oras aglomerat si poluat in care nu te mai poti bucura de nimic, in care esti fericit daca a trecut o zi in care nu te-ai enervat pentru cele mai marunte lucruri. Si atunci am realizat ca imi doresc sa fac o schimbare in viata mea…

Anonymous said...

Fiecare loc nou vizitat are propria istorie, propriul parfum... acea culoare locala. In general noutatea unui loc atrage, new people, new places. Exista insa si locuri de care nu te poti plictisi vreodata, cum ar fi Parisul, Vienna, Praga... Venetia and so on. Din "multitudinea" de tari vizitate (Bulgaria, Turcia, Germania, Austria, Grecia), cel mai mult mi-au placut Austria si Grecia. In Austria mi-a placut totul, oamenii, relieful, arhitectura, curatenia impecabila etc. In Grecia Meteora m-a lasat fara cuvinte... te face sa realizezi micimea umana. Iar poporul grec inspira zambet, optimsm, caldura...Calatoriile pentru mine inseamna o mare implinire, imi dau o stare de libertate deplina... Aproape uitasem, lasand la o parte strainatatea, inca mai am de descoperit tara noastra, care, pana acum, mi se pare cea mai frumoasa (relief, diversitate, ospitalitate, creatii culturale etc.).

Carmen Boer said...

M-ai prins off guard cu subiectul acesta...pentru ca n-as putea spune ce oras mi-a placut cel mai mult. Adica, as putea:), dar as minti daca n-as spune ca fiecare loc vizitat m-a impresionat si marcat intr-un fel sau altul. Daca ar fi totusi sa ma decid...cred ca Roma este orasul care mi-a placut cel mai mult. Nu pot spune exact de ce. Daca arhitectura fabuloasa, felul cum au reusit sa impleteasca stilul vechi cu cel modern intr-un mod armonios, oamenii sau limba pe care o inteleg :)Pot spune ca mi-a dat sentimentul ca as putea trai acolo o perioada de timp. In acest fel mi-a placut. De obicei, cand vizitezi tari straine, te duci sa vezi monumente, cladiri si tot ce mai este specific pentru acel oras/tara. Insa, am avut ocazia sa plec in tari straine in schimburi culturale. Din aceasta perspectiva pot spune ca pe langa vizitarea locurilor frumoase pe care acestia le aveau, cunoasterea indeaproape a culturii si a stilului lor de viata, m-a impresionat in alt fel, nu neaparat mai profund, dar poate mai interesant. As putea vorbi mult despre acest subiect..insa ma opresc aici:)

Anonymous said...

Am stat si m-am gandit... dupa ce am citit postul... si uite ce a rezultat:
-roma- pentru ca imi place agitatia amestecata cu linistea, ffff vechiul cu fff noul
-florenta- pentru ca a fost visul meu sa ajung acolo
-sevilla- pentru ca nu ma asteptam sa fie asa de cool
-barcelona- pentru ca e cel mai frumos si mai viu oras de pe lumea asta, adik din lumea veche, dupa mine
-PORTO- pentru mult prea multe motive... pentru ca il iubesc...

Anonymous said...

Un lucru este clar. Oriunde te-ai duce in lumea asta este mai misto ca in Bucuresti, care dupa parerea mea este o comuna mai mare, nu poate fi numit oras. :P