Second Life

Second Life este un joc online al carui numele este edificator, pentru ca acesta ofera utilizatorilor sansa de a-si crea o viata virtuala, in care pot face absolut orice le trece prin cap.

Iata cum functioneaza. Personajul real isi creeaza un avatar, pe care il personalizeaza cum isi doreste, avatar care il reprezinta in joc. Acesta este comandat cu tastatura si mouse-ul si poate sa faca orice: merge, alearga, construieste, vinde, cumpara, creeaza arta, discuta cu celelalte dubluri ale unor persoane reale, experimenteaza comportamente uneori neacceptate in lumea reala. Iar partea cea mai interesanta a jocului este ca prin intermediul internetului si al cardului bancar, poti trimte bani in joc pentru a-ti cumpara cele necesare si invers, daca esti afacerist in lumea virtuala iti poti transforma banii artificiali in bani adevarati.

Exista deja persoane care si-au lasat meseria reala pentru a-si construi o afacere in joc si au castigat sume mari (o profesoara a castigat cu magazinul sau virtual 250 000 de dolari!).

Succesul Second Life a determinat compania Sony sa creeze si ea un joc asemanator, numit Home, care are imbunatatiri fata de concurenta. Incepand din toamna, posesorii de Playstation3 vor putea comunica, se vor putea juca unii cu altii si vor putea sa imparta continut multimedia. Home va fi mai avansat decat Second Life, in sensul ca instrumentele de alcatuire a avatarului vor fi mult mai fine, utilizatorii vor putea comunica si prin voce (spre deosebire de Second Life, unde se foloseste dar Chat sau Instant Message), posibilitatile de amenajare a locuintei vor fi nenumarate, iar marile companii sunt invitate sa-si deschida filiale si in joc.

Aceasta “a doua lume” a cuprins deja foarte multi utilizatori, numarul de locuitori din Second Life depasind deja populatia Finladei.

Intrebarea mea este: ce efecte poate avea aceasta “joaca de-a Dumnezeu”? Am discutat intr-un post anterior despre pericolele internetului, iar acest gen de jocuri mi se par putin cam prea mult. Daca deja persoanele isi abandoneaza meseria din viata reala pentru a se dedica jocului, cred ca, pentru unii oameni, virtualul incepe sa inghita realul.

13

Cred ca oricine care aude de acest numar se gandeste la ghinion. Este probabil cea mai mare superstitie legata de un numar.

Sa va spun cateva despre “13”. Crestinismul a extrapolat semnificatia prezentei a 13 apostoli la Cina Cea de Taina, inclusiv Iuda, asociind cifra cu ideea de tradare. Pentru evrei, numarul semnifica mila, iar 13 ani este varsta initierii baietilor (Bar Mitzvah). Pentru religia sikh, 13 este un numar divin si aducator de noroc.

Stiu pe cineva care, pe data de 13, pe Calea 13 Septembrie, a facut accident cu autobuzul 313! Iar de atunci, persoana respectiva se fereste de 13 ca de piaza rea.
Mai stiu pe cineva care a zburat peste Ocean pe data de 13 si si-a ales singura locul 13 in avion. Nu a patit nimic. Nu a fost si nici acum nu este superstitioasa.

Voi sunteti superstitiosi? Ce v-a determinat sa aveti aceste temeri? Considerati ca e o slabiciune?

Eu nu am “patit” nimic din cauza lui 13 si nu cred in influenta lui negativa. Nu cred ca aceasta superstitie e o slabiciune, dar cred ca in anumite situatii e un factor de stres in plus.

Paris, je t'aime!

Hai sa vorbim despre lumea in care traim, cu minunatiile ei. Sa spunem fiecare ce tara, oras, loc vizitat ne-a placut cel mai tare si de ce.

Eu pot sa spun ca Parisul mi-a mers la suflet. Desi l-am vizitat in viteza pentru ca nu am avut prea mult timp la dispozitie, m-a fascinat si ma voi duce din nou de cate ori voi avea ocazia.
Nu pot sa ma decid ce mi-a placut cel mai mult in Paris, pentru ca fiecare loc sau monument pe care l-am vazut are farmecul lui.

Tour Eiffel, un morman de fiare, cum spun unii, a fost pentru mine un colos fascinant. Am stat sub el, in centrul piatetei, m-am uitat in sus si am simtit cum se sprijina pe mine. Cel mai mult mi-a placut sa-l privesc seara de pe malul Senei, sa-i admir luminile care fugeau de-a lungul lui.

Notre Dame este imensa si fiecare centimetru este o opera de arta, care evoca trecutul. Sacre Coeur, pe care am vazut-o seara, mi s-a parut divina. Cupolele rotunjite luminate rozaliu pareau coborate din Rai. Montmartre, cartierul artistilor, m-a fascinat prin aerul boem: piatra cubica lucioasa, cafenele micute cu mesele in strada, pictori cu basca si fular rosu care se ofereau sa-ti deseneze portretul.

Louvre si Versailles, palatele regilor Frantei m-au purtat cu gandul in trecut, la vremurile lui Ludovic al XV-lea sau Marie Antoinnette. Mona Lisa, Venus din Milo, Victoria de la Samotrace sunt doar cateva dintre operele care m-au facut sa realizez maretia si nemurirea artei.
Champs Elysees, Arcul de Triumf, Opera, Grand Pallais, Petit Pallais, Dome des Invalides, cartierul Defanse, Hotel de Ville (Primaria) sunt alte obiective care m-au impresionat, dar ma opresc aici pentru ca nu vreau sa va plictisesc.

M-am intrors in tara obosita si fizic si psihic.Arhitectura, monumentele, gradinile si acel “joi de vivre” al francezilor fac din Paris un oras extraordinar. Am trait intens o paleta foarte larga de sentimente – bucurie, admiratie, mirare, fascinatie - care au persistat cel putin o saptamana dupa ce am plecat.
Iar in Bucuresti am mai experimentat un sentiment: mila pentru un oras care se vrea “Micul Paris”, dar care nu mai are nici o legatura cu acesta…

Nesimtirea romanilor

Am dat peste un articol foarte interesant, care merita citit: "Un secol de nesimtire"
http://www.evz.ro/article.php?artid=300389

Se pare ca nu suntem asa de ieri, de azi, ci de cam o suta de ani... Se pare ca lenea, lipsa de caracter, nepasarea, nerespectarea legii, coruptia si taraganarea in afaceri, neincrederea in sine, resemnarea ne sunt caracteristici de mult inradacinate.

„Omul din Apus face opere durabile, pe cand romanul improvizeaza. Romanul nu munceste metodic, ci in salturi, are lungi perioade de odihna, iar la nevoie da in branci. Romanul considera nerespectarea legii un titlu de marire si de putere” spunea filosoful Constantin Radulescu Motru in anii '30.

Ideea articolului este ca am devenit asa din cauza turcilor si a comunistilor. De pe vremea turcilor romanii au fost siliti la lipsa de caracter, dar regele Carol a reusit sa ne "civilizeze" putin. Din pacate, au venit comunistii si ne-au intors inapoi cu o suta de ani din punctul asta de vedere... Iar acum, in democratie, nu mai exista norme morale sau sociale. Toti sunt "smecheri" si "fac ce vrea muschii lor".

Uitati-va la sfarsitul articolului, la profilul de personalitate al europeanului si al romanului, realizat in 2005 (dati zoom sa intelegeti). Am observat ca singurele caracteristici la care stam la fel ca europenii sunt tolaranta, generozitatea si spiritul de echipa. In rest, suntem cam la "doua casute" distanta de ei. Inclinam spre a fi dezorganizati, necinstiti, superficiali, visatori, agresivi, conservatori, incordati. Si alt lucru care mi se pare important: ei au mentalitate de conducatori, iar noi, de executanti.

O intrebare ar fi - ce e de facut ca sa ne civilizam? Unii spun ca trebuie sa treaca cateva generatii, altii spun ca ne va trage Uniunea Europeana dupa ea. Eu sunt sceptica...

S-a tinut de cuvant!

Asa si-a facut Mircea Badea emisiunea in ziua in care a fost suspendat presedintele. Si asta nu in semn de protest, ci pentru ca a pierdut un pariu. Cu o zi inainte de votul din parlament, Badea sustinea in emisiune ca Basescu nu va fi suspendat, iar daca se va intampla contrariul, a spus ca se va imbraca in tinuta sa de "analist": maieu si "cravata cu vacute care fac sex".

Ce parere aveti de acest..nici nu stiu cum sa-i spun... ca jurnalist nu e, analist nu e.. sa-i spunem, generic, realizator de emisiuni? Eu cred ca este un adevarat showman, ma distrez de minune la emisiunile lui si il admir pentru curajul cu care "isi da cu parerea", intr-o tara in care televiziunile si ziarele sunt ale diferitilor "jucatori" din politica. Nu sunt intotdeauna de acord cu ceea ce spune, dar sunt de parere ca fiecare om are dreptul sa-si exprime opinia. Imi place ca a transformat banala revista a presei intr-o emisiune haioasa, dinamica si uneori revelatoare.

Dati click pe poza ca sa vedeti mai mult...

Basescu suspendat...God help us!

Basescu a fost suspendat astazi de catre Parlament, cu 322 de voturi pentru, 108 impotriva si 10 abtineri. Acum, toata tara asteapta ca Basescu sa-si dea demisia, asa cum "a promis" cu o zi inainte. Daca o va face sau nu, ramane de vazut. In orice caz, vom avea alegeri probabil peste trei luni, iar in timpul asta presedinte interimar este Vacaroiu !

In Piata Universitatii a inceput sa fie deja agitatie, iar la ora 6 se anunta un miting de sustinere a lui Basescu, miting la care se pare ca va participa si el.

Cei care l-au suspendat sunt in culmea fericirii si sustin sus si tare ca asa s-a demonstrat ca in Romania este democratie.

Eu intreb: cum e posibil sa sustii asa ceva, cand un presedinte ales de populatie este dat jos de un parlament care s-a coalizat impotriva lui? Un parlament in care la inceput a existat o coalitie, pe care lumea a votat-o, iar ulterior coalitia s-a rupt si unii au schimbat tabara.

Sunt convinsa ca sunt multe lucruri pe care nu le stim, poate nici Basescu nu e curat ca lacrima...
In orice caz, jocurile politice care au dus la chestia asta mi se par inadmisibile.

Think happy thoughts!

Ca sa inchei tema "then & now" intr-o nota optimista, as vrea sa vorbim despre ce ne place la vremurile pe care le traim acum. Ce apreciem si la ce nu am putea sa renuntam niciodata. Din absolut orice domeniu!

Am tot scris de timp si de viteza...Vreau sa va spun ca nu cred ca as putea sa traiesc altfel. Intr-adevar, de multe ori e enervant ca trebuie sa alerg toata ziua, dar daca ar trebui sa traiesc in creierii muntilor, cred ca as innebuni. Imi place sa fiu in priza tot timpul, pentru ca la sfarsitul zilei sau in week-end sa ma pot relaxa. Sunt sigura ca fara agitatie nu as putea sa apreciez cu adevarat timpul liber...

Alt aspect care imi place la vremurile noastre este accesul la informatie. Si prin asta, da, ma refer la internet. Este extraordinar faptul ca poti afla orice (sau aproape orice :)) in cateva minute. Asta e un lucru fara de care nu as putea trai. Si, tot la capitolul internet, emailul este o inventie extraordinara. Ne tine "conectati" chiar daca suntem la distanta unii de altii si ne da posibilitatea sa trimitem fisiere intr-o clipa. Asta da evolutie! :)

Mobilul este un obiect indispensabil pentru mine. Daca il uit acasa intr-o zi, ma simt pierduta, am impresia ca sunt a nimanui. Imi place faptul ca pot sa vorbesc oricand cu oricine, imi place ca am nu stiu cate sute de minute pe diferite retele si ca pot sa stau linistita sa palavragesc.

Tot in sfera tehnologiei, sunt indragostita de fotografia digitala! Unii spun ca e mai rece, ca e mai nu stiu cum... dar mie imi place la nebunie. Pentru ca pot sa fac sute de poze intr-o excursie si nu ma costa nimic. Daca mi se umple cardul pot sa-l golesc in computerul personal sau la un centru specializat si pot sa mai fac inca nu stiu cate sute de poze. Pot sa fotografiez acelasi lucru din o mie de ipostaze, unghiuri etc, si imi aleg dupa aceea poza care a iesit cel mai bine. Pot sa le imprim chiar acasa pe cele care imi plac cel mai mult.

Ar mai fi multe lucruri care imi plac la vremurile noastre (parul drept, rujul care nu se ia, lcd-urile, spoturile, post-it-urile, scotchul cu doua fete, mouse-ul wireless, detergentul Vanish :)), faptul ca poti sa comanzi pizza acasa etc.), dar va las si pe voi sa-mi spuneti.

Astept sa ma luminati, poate mai sunt chestii demne de apreciat si eu am uitat de ele! :)

Unde o sa ajungem..? (2)

Hai sa vorbim de comunicare. Cum comunicau oamenii "pe vremuri" si cum e acum?
Atunci era foarte simplu... Inainte prima comunicarea face-to-face, apoi scrisorile, apoi telefonul (mare inventie!).

Acum vorbim la mobil, ne dam sms-uri, mms-uri, vorbim pe messenger (scris sau audio si cateodata chiar si video), avem bloguri, site-uri personale, avem grupuri de prieteni pe site-uri de "social networking". Ne facem profile, ne punem poze, dam detalii legate de carti, filme, muzica preferata, zodii, compatibilitati etc, toate pentru a mentine relatiile cu prietenii sau pentru a crea noi prietenii. Vorbim pe net cu necunoscuti cu care nu avem de gand sa ne intalnim vreodata. Ne ascundem sub identitati false si ne prefacem ca suntem cu totul altfel decat in realitate. Ne petrecem foarte mult timp vorbind la telefon sau pe internet si "uitam" ca persoanele respective exista cu adevarat si ca le putem vedea, auzi, atinge, imbratisa...Relatiile intre prieteni sunt intretinute mai mult virtual decat real.

Cred ca problema asta poate fi privita din doua puncte de vedere.
Unu: nu mai avem timp de nimic (ce va spuneam data trecuta, cu prietenul meu, timpul...), venim seara acasa obositi si repede-repede scriem cateva mailuri, vorbim un pic pe mess si la telefon ca sa nu zica prietenii ca i-am uitat. Stabilim intalniri pe care le respectam doar cateodata si oftam impreuna ca ne-am dori sa plecam intr-o vacanta cu totii.
Sau doi: ne convine sa nu discutam face-to-face, sa ne ascundem dupa monitoare, tastaturi si telefoane. Evitam contactul direct, privitul in ochi, ne place faptul ca putem sa nu raspundem pe loc si avem mai mult timp de gandire, daca discutia pe mess devine stanjenitoare, punem repede un "brb" sau un smiley care vorbeste la telefon, apoi schimbam delicat subiectul. Atunci cand cunoastem persoane noi pe net e mai la indemana sa ne dam drept altcineva, din teama de a fi respinsi.

Oare miracolele tehnologiei, care au transformat radical comunicarea interpersonala, sunt un ajutor sau o pacoste pentru relatiile interumane? Oare ele alimenteaza nesiguranta, teama, timiditatea, stangacia in exprimare si in interactionare, pentru ca ne permit sa fim altfel decat in realitate (mai buni, mai frumosi, mai curajosi!) si, in consecinta, sa nu ne mai preocupe autoperfectionarea? Sau pur si simplu ne ajuta sa pastram legaturile stranse intr-o lume in care suntem din ce in ce mai indepartati unii de altii din cauza agitatiei in care traim?

Unde o sa ajungem..?

Poate titlul suna un pic disperat, dar incep sa-mi dau seama de schimbarile care se petrec in jurul meu cu o viteza extraordinara si ma gandesc…”am imbatranit”. Am inceput si eu sa spun “pe vremuri nu era asa”, “parca asta se facea altfel”, observ adolescentii si imi vine sa zic cu repros “…tineretul din ziua de azi…”.

Sunt foarte multe aspecte ale vietii care s-au schimbat si se schimba inca, incepand de la vreme, poluare si terminand cu relatile interumane, comunicarea, dragostea, cariera, valorile morale si societatea in general.Nu vreau sa generalizez spunand ca inainte era mai bine si acum mai rau, sau invers, vreau doar sa observ trecerea timpului si sa ajungem la o concluzie impreuna: am progresat sau nu?

In primul rand, mi se pare ca principala caracteristica a vietii de acum este viteza. Totul se petrece ingrozitor de repede… Daca s-ar putea ca ziua sa aiba 30 de ore cred ca ar fi mai bine (…nu suficient). Avem atatea de facut si facem totul foarte repede. Micul dejun il luam in viteza (daca il mai luam); alergam dupa autobuz sau facem slalom cu masina prin oras. Dupa o zi de alergatura, ajungem acasa si descoperim ca mai avem o groaza de lucruri de facut si timp din ce in ce mai putin. Ne culcam din ce in ce mai tarziu, dormim din ce in ce mai putin si adormim gandindu-ne cu ce incepem ziua de maine.

Ce se intampla? Parca “pe vremuri” nu era asa… Parca aveam timp sa-mi adun gandurile, sa admir cerul, sa stau pur si simplu… Pana si postul asta il pun in graba… :)
Oare chiar avem mai multe de facut, sau percepem noi timpul altfel?