Poate titlul suna un pic disperat, dar incep sa-mi dau seama de schimbarile care se petrec in jurul meu cu o viteza extraordinara si ma gandesc…”am imbatranit”. Am inceput si eu sa spun “pe vremuri nu era asa”, “parca asta se facea altfel”, observ adolescentii si imi vine sa zic cu repros “…tineretul din ziua de azi…”.
Sunt foarte multe aspecte ale vietii care s-au schimbat si se schimba inca, incepand de la vreme, poluare si terminand cu relatile interumane, comunicarea, dragostea, cariera, valorile morale si societatea in general.Nu vreau sa generalizez spunand ca inainte era mai bine si acum mai rau, sau invers, vreau doar sa observ trecerea timpului si sa ajungem la o concluzie impreuna: am progresat sau nu?
In primul rand, mi se pare ca principala caracteristica a vietii de acum este viteza. Totul se petrece ingrozitor de repede… Daca s-ar putea ca ziua sa aiba 30 de ore cred ca ar fi mai bine (…nu suficient). Avem atatea de facut si facem totul foarte repede. Micul dejun il luam in viteza (daca il mai luam); alergam dupa autobuz sau facem slalom cu masina prin oras. Dupa o zi de alergatura, ajungem acasa si descoperim ca mai avem o groaza de lucruri de facut si timp din ce in ce mai putin. Ne culcam din ce in ce mai tarziu, dormim din ce in ce mai putin si adormim gandindu-ne cu ce incepem ziua de maine.
Ce se intampla? Parca “pe vremuri” nu era asa… Parca aveam timp sa-mi adun gandurile, sa admir cerul, sa stau pur si simplu… Pana si postul asta il pun in graba… :)
Oare chiar avem mai multe de facut, sau percepem noi timpul altfel?
5 comments:
Ai punctat exact boala lumii incare traim. Ma intreb cum va fi peste 10 ani... daca de acum totul pare sa se mecanicizeze la secunda. Robotei programati sa execute sarcini, fara sa priveasca in jur sau sa simta. Era vitezei informationale, tehnologice, chiar emotionale. Pana si casniciile tin mai putin... iar divorturile... sunt pe val. Ma gandesc cu nostalgie la povestile celor intelepti, in vremurile cand dragostea avea momentele ei... cand o femeie era curtata, fermecata si cucerita. Acum o relatie incepe din club si, de multe ori se termina tot in club, la vederea unei prade mai bune... O sa ajungem marionete, fara suflet. Eu zic sa ne oprim din goana nebuna dupa nimic si sa privim cerul, natura, sa savuram racoarea ploii care ne mangaie trupul. Sa invatam sa ascultam linistea, sa ne jucam cu parul celui iubit... sa fim umani.
Schimbarile au fost, sunt si vor ramane o componenta foarte importanta a evolutiei. Cred ca in orice fel s-ar produce schimbarile, o evolutie exista, chiar daca uneori avem impresia ca dam inapoi. Viteza de care ziceai ca ne caracterizeaza vietile tuturor, ba chiar societatea in sine, poate fi privita ca o dorinta a umanitatii de a evolua intr-un ritm rapid. Insa, oricat de grabiti am fi, oricat de ocupati si mereu pe fuga, cred ca anumite schimbari se vor produce cu alta viteza decat cea dorita de noi.
Asa ca, let's take a deep breath si sa incercam sa ne autodepasim bucurandu-ne de micile bucurii care fac diferenta. Pentru ca fara ele nu cred ca evolutia noastra ar fi completa, nu credeti?
Buna Andra si felicitari pentru post. Asa cum a zis si Oana, surprinde f. bine situatia actuala :) Totodata, Carmen a punctat f bine: este vorba de evolutie iar una dintre caracteristicile esentiale ale evolutiei este cresterea asteptarilor si a pretentilor. Caci eu cred ca despre asta e vorba pana la urma: noi vrem mai mult(din c motive nu e relevant aici) iar cei de la care putem obtine acel "mai mult" vor la randul lor de la noi..mai mult. Si uite asa se produce un efect de bulgare de zapada: si mai mult si mai mult.. Undeva, cumva se va opri poate..dar nu cred ca prea curand. De asemenea, nu e numai o chestie de auto-impunere: eu astazi vreau sa ma uit la cer sa etc..degeaba: daca altii "trec" in viteza pe langa tine..e posibil ca tu sa ramai doar cu uitatul... si iarasi nu e bine. Zic si eu .. :)
Stii cand erai mica si ti se parea ca zapada, casele, pomii sau..bunicul este ff inalt?Ei bine, eu traiesc mereu cu senzatia ca..atunci..era altfel.Si m-am intrebat de ce?S-au schimbat atatea lucruri in jurul meu?Nu..pur si simplu eram mica..aveam timp, aveam doar un metru inaltime si nu faceam altceva decat sa ma joc-asta era responsabilitatea mea...Cu timpul, am crescut si toate s-au comprimat..am impresia ca nu am vreme nici sa respir.
Auzisem la un mement dat o teorie fantezista cum ca timpul ar fi inceput sa se scurteze.cred ca a fost creata de cineva care era foarte aglomerat in viata de zi cu zi..Ia-ti o saptamana libera si ai sa vezi cum trece atunci vremea...
Eu cred ca este doar o chestiune de alegere. Iti poti trai viata asa cum vrei. Daca simti nevoia de liniste, timp nemasurat, bla bla bla te poti retrage in creierul muntilor, fara mari aspiratii si dorinte, asteptand doar ca viata sa treaca linistita pe langa tine fara sa te atinga.
Daca vrei sa ai realizari in viata, daca ai ambitii, dorinte, sperante care nu se limiteaza la a fi vesnic relaxat, atunci iti asumi viata asta plina de stres in care traim.
Iar timpul intr-adevar trece mai repede. Strict stiintific, 1 ora in ziua de astazi nu mai este echivalentul unei ore de acum 50 de ani, de exemplu.
Poate ca totusi solutia ar fi sa incercam sa impacam si capra si varza, adica sa ne oprim din fuga asta dupa idealuri si fantasme de vieti lipsite de griji materiale si sa incercam sa uitam de lumea in care traim, macar din cand in cand.
Acum trebuie sa ma opresc din scris ca trebuie sa plec... Se pare ca eu mi-am ales viata. Voi?
Post a Comment